Despre Brain Fitness, neuromituri si cum pot fi creati noi neuroni

Interviu TOTB: Despre Brain Fitness, neuromituri si cum pot fi creati noi neuroni » Think Outside The Box

Tot ce inseamna spiritualitate la nivel de a gandi despre fiinte supranaturale, ca este Dumnezeu sau alte entitati sau forte ale naturii, toate in creierul oamenilor sunt asociate cu sistemul neuronilor de tip oglinda. Adica ei nu sunt implicati doar cand invata copilul sa-i imite pe cei din jur, ci la omul adult este implicat cu a atribui cauzalitati. Pentru o chestie supraumana, cum este natura, universul, samd, o parte a creierului nostru social se ocupa cu a atribui tot social unei supraentitati, dar tot de tip umanoid. Oamenii care au afectat de boli acest circuit neuronal sunt superspirituali, au chiar delir mistic. Creierul homo sapiens este construit ca sa genereze religii. La oamenii care cred foarte mult in chestia asta apar manifestari la nivel de creier, inclusiv apare un efect placebo, le creste imunitatea, se pot vindeca…In niciun in caz nu inseamna altceva decat ca efectiv creierul omului este construit ca sa genereze supranaturalul, nu inseamna neaparat ca exista acel supranatural undeva.
…..

Imi amintesti de o emisiune difuzata la Discovery in care cercetatorii respectivi incercau sa dovedeasca ca nu exista liber arbitru…

Dragos: E o chestie clasica de alminteri. Prin ’85 s-a dovedit prima data ca decizia ta privind cand sa apesi pe un buton se intampla cu cateva sute de milisecunde inainte…In functie de experienta ta anterioara, calculeaza sansele si cea mai accesibila varianta posibila, si cand o calculeaza o lanseaza in retele de executie. Tu devii constient numai de ce apare in retelele de executie, si nu in toate.

….

La omul adult, de 30 de ani sa zicem, care lucreaza intr-o companie, este importanta pentru ca in buna masura se intampla doua chestii: una este rutina, care mentine anumite parti functionale din creier, si pe multe altele le inchide, pentru ca nu are nevoie de ele, si cand are nevoie nu mai are de unde sa le ia, ca nu mai sunt asa de functionale, si, pe de alta parte, este stresul care, in buna masura, iti mananca din dendrite, conexiunile din partea frontala. Unor oameni care au fost expusi la o luna de stres profesional, spre exemplu, li s-a testat conectivitatea din partea frontala si s-a observat, socant, ca au ajuns la jumatate din conexiunile pe care le are un om care nu a fost expus la stres o luna de zile.